Reconstrucția fracturilor de platou tibial prin utilizarea instrumentelor chirurgicale personalizate proiectate cu ajutorul tehnologiilor tridimensionale

Fracturile de platou tibial, datorită naturii lor intraarticulare, pot predispune la durere, aliniere axială defectuoasă, instabilitate a articulațiilor genunchiului și artroza posttraumatică. Astfel, este necesară reconstrucția atentă a platoului tibial, cu refacerea anatomică a liniei articulare, pentru a preveni durerea, alinierea axială defectuoasă, instabilitatea articulației genunchiului și artrita posttraumatică.

Principalele obiective în tratarea fracturilor platoului tibial constau în restabilirea spațiului articular, restabilirea alinierii mecanice corecte a membrului, realizarea unei vindecări optime a osului, tendonului și ligamentelor, permiterea unei game complete nedureroase de mișcări ale genunchiului.

Evaluarea precisă a tipului de fractură cu separare și/sau înfundare, precum și determinarea adâncimii de înfundare necesită evaluare radiografică, iar reducerea poate fi facilitată de noile tehnologii tridimensionale. Odată cu apariția tehnologiilor de imprimare tridimensionale, chirurgii au început să aplice această inovație pentru aproape toate domeniile chirurgiei traumatice ortopedice, inclusiv reducerea fracturilor de platou tibial.

Tomografia computerizată sau imaginile cu rezonanță magnetică ale pacienților cu traumatisme pot fi utilizate pentru realizarea obiectelor tangibile din imagini reconstruite tridimensional. Prin urmare, pot fi create modele anatomice specifice pacientului. Acestea îmbunătățesc cunoștințele chirurgului despre pato-anatomia precisă a pacienților lor, atât în ceea ce privește oasele traumatizate, cât și țesuturile moi, precum și zonele normale și, prin urmare, ajută la o planificare preoperatorie precisă. Prin printarea tridimensională se poate imprima instrumentația specifică pacientului, care poate ajuta la obținerea plasării precise a implantului și la rezultate chirurgicale mai bune.

Printarea tridimensională, denumită și „fabricație aditivă” sau „prototipare rapidă” este considerată „a doua revoluție industrială”, iar acest lucru este valabil mai ales în cazul chirurgiei traumatice ortopedice.

Deoarece există un interes științific tot mai mare în utilizarea tehnologiilor tridimensionale în chirurgia ortopedică, iar digitalizarea face cercetarea în ortopedie mai precisă și cantitativă, această cercetare doctorală se înscrie prin tematica abordată, obiectivele cercetării și rezultatele obținute, într-un curent științific de mare actualitate în cercetarea medicală și practica clinică mondială.

Potențialul imens pe care îl oferă actualele tehnologii tridimensionale în ortopedie, revoluționarea practicilor clinice ortopedice și aplicațiile clinice din ortopedie, în care în continuare pot fi cercetate și integrate noile tehnologiile tridimensionale, cum ar fi: sistematizarea fluxurilor clinice pentru aplicații specifice pacientului în ortopedie, crearea de algoritmi de aliniere a fragmentelor de fracturi osoase cu corpul osos în vederea reconstrucției anatomiei inițiale a platoului tibial fracturat dar și construcția de instrumente chirurgicale personalizate sub formă de ghiduri în vederea îmbunătățirii preciziei și calității osteotosintezelor complexe ale platoului tibial, precum și studiul proceselor de fixare a fragmentelor fracturate printr-un control mai bun al inserării optimale a șuruburilor chirurgicale, au constituit principalele motivații în alegerea și definirea obiectivelor și conținutului prezentei cercetării științifice doctorale, în care contribuțiile personale sunt susținute de cele cinci studii efectuate.

Mulțumesc domnului Profesor Universitar Dr. Tiberiu BĂȚAGA, pentru coordonarea realizării cercetării doctorale şi pentru susţinerea ştiinţifică şi morală acordată pe parcursul anilor de studiu.

Autorul, 11 ianuarie, 2024